O noua provocare: gradinita! Cum si de ce am ales gradinita mai devreme decat am planificat.

    

    A sosit momentul cand imi doresc sa am cunostinte mult mai multe decat am, sa ii ofer Sofiei explicatii mai inteligente sau macar sa cunosc raspunsul la majoritatea curiozitatilor ei. Consider ca nu este suficient sa invat copilul denumirea unui obiect, ci mult mai important este sa cunoasca la ce foloseste acel lucru. Imi doresc pentru ea sa invete prin asociere, deducere, joc si nu prin “toceala”, asa cum am facut-o eu.

De asemenea, timpul de calitate  si constructiv petrecut impreuna  parca scade pe masura ce ea creste. Ori eu ma misc mai incet, ori timpul trece mult prea repede.

   Creierul unui copil de 3 ani este de 2 ori mai activ decat cel al unui adult, iar pana la varsta de 6 ani se dezvolta 90 % din capacitatea sa functionala.  Primii 3 ani reprezinta perioada cu cea mai rapida rata de dezvoltare din intreaga viata si acest aspect ar trebui sa fie suficient pentru a acorda o importanta deosebita stimularii adecvate a copilului, care eu consider ca se face mult mai bine la gradinita – in colectivitate, decat acasa. Si aici incepe cu adevarat provocarea: alegerea gradinitei adecvate. Greu, greu, greu.

    Primii 6 ani sunt cei mai importanti ani in dezvoltarea creierului, in definirea a ceea ce fetita de astazi va deveni ca femeie si consicer ca cel mai benefic lucru pentru dezvoltarea ei armonioasa il constituie educarea intr-un mediu organizat.  Initial ma gandisem ca vom sta acasa, impreuna pana la 3 – 3 ani jumatate, insa acum realizez ca desi eu nu sunt pregatita, ea simte nevoia de a trece “la nivelul urmator” 😊. Consider ca nu exista varsta potrivita pentru inceperea gradinitei, ci acest lucru depinde de fiecare copil/familie in parte, depinde cand se simte fiecare pregatit (in special copilul).

     Noi vom incepe cu o perioada de proba, iar apoi o voi lasa pe Sofi sa decida daca isi doreste sa continue sau nu. Nu ii voi impune niciodata sa faca ceva anume doar pentru ca asa trebuie sau asa este normal. Vreau sa fie independenta, sa gandeasca si sa decida singura cum si ce este mai bine pentru ea. Bineinteles ca intotdeauna ii voi fi aproape si ii voi oferi sprijinul si parerea mea. Acum este mica, insa am incredere in ea si in alegerile ei. Acum este sincera si arata ceea ce simte: cu siguranta nu va cere la gradinita sau la joaca daca nu isi doreste asta, nu va cere mancare daca nu ii este foame si nu va manca daca mancarea nu ii place.

     Inainte de a incepe cautarile mi-am stabilit o serie de criterii pe care sa le urmaresc in pre-selectia pentru vizionari:

 – sa fie aproape de servici. Daca ar fi existat o alta persoana de incredere care sa o duca si sa o ia de la gradi, probabil as fi luat in calcul si varianta de a fi in apropierea casei.

 – sa aiba un meniu cu hrana cat mai sanatoasa: fructe si legume cat mai variate, cereale integrale, peste, carne slaba, fara zahar sau cat mai putin zahar, fara sucuri;

 – sa aiba spatiu generos in aer liber si sa permita copiilor sa iasa cat mai mult afara; sa nu ii tina inchisi din cauza catorva stropi de ploaie sau ninsoare.

 – sa aiba activitati interactive, sa invete prin joc, sa fie stimulata prin jocurile desfasurate;

 – sa functioneze dupa un program bilingv. Pana in varsta de 7 ani copiii invata foarte usor o limba straina, ajungand sa o vorbeasca fluent, identic cu vorbitorii nativi. Dupa varsta de 7 ani aceasta abilitate scade destul de mult. De ce sa nu profitam de aceasta sansa?!?

 – sa existe un program de adaptare treptata si abia dupa 2-4 saptamani sa se ajunga la programul normal, tinandu-se cont de nevoile fiecarui copil. Este un mediu nou, cu multe jocuri si jucarii noi, cu multi oameni necunoscuti si de aceea consider ca integrarea trebuie sa se faca treptat. Este greu pentru noi, ca adulti, sa ne adaptam la un nou loc de munca. La fel este si pentru copii.

 – sa fie pe placul Sofiei. Am vizionat 7 gradinite, iar Sofi a mers cu noi peste tot. Degeaba ne place noua la nebunie o gradi, daca copilul nu se simte atras de acel loc sau de acei oameni. Este extrem de important ca oferta gradinitei sa se muleze pe necesitatile si gusturile copilului.

 – sa aiba un program care sa se potriveasca cat de cat cu programul meu de la serviciu;

    Am verificat multe gradinite in mediul online, apoi le-am vizionat pe cele care ni s-a parut ca se muleaza cel mai bine dupa nevoile noastre. Vizionarea gradinitelor a fost promitatoare caci Sofi cu greu s-a lasat dusa de acolo. Important este insa si sa fie stimulata corespunzator pentru a nu se plictisi in timp. Majoritatea ofera cam acelasi lucru, cu mici diferente la meniu (catering sau bucatarie proprie),  program sau la tarife. Dintre cele 7 gradinite vizionate doar 2 ofereau ceva diferit fata de restul. Daca celelalte aduceau mai mult a loc de joaca, cele 2 pareau mai organizate si mai ofertante din punct de vedere al activitatilor, jocurilor interactive si al personalului.  De asemenea, eu am cautat un mediu bilingv, iar aici chiar am auzit copiii comunicand in limba engleza. Sofia s-a simtit in largul ei acolo si dupa numai 1 ora li se adresa cu “mamaie” si “tataie” d-lor directori. S-a jucat putin si afara cu copiii mai mari, pe care chiar i-am observat ca aratau respect grija si  pentru ea, fiind mai micuta . Am luat-o cu greu de acolo si cu promisiunea ca vom reveni. Acest aspect a contat mult pentru noi.

   Sper ca am luat decizia corecta si ca va fi pe placul Sofiei. Daca nu, multumim lui Dumnezeu ca exista alternative si ne vom re-orienta catre o alta gradinita. 



Voi încheia cu o serie de aspecte legate de dezvoltarea functionala a creierului copiilor, majoritatea fiind valorificate mai eficient intr-un cadru educational organizat.

Potrivit psiholigului pentru copii Monica Bolocan, iata cateva aspecte care contribuie la o stimulare eficienta a creierului copiilor:

– interactiunea sociala mareste viteza cu care creierul asimileaza informatia. De aceea joaca asiststa de un adult si integrarea copilului in colectivitate sunt mult mai utile decat a-l lasa pe copil sa se joace singur;

– explicarea si aratarea a ceea ce comunicam cu copiii sunt foarte utile in dezvoltarea concentrarii atentiei. Acest exercitiu de a privi in directia indicata de un adult este esentiala. Un copil caruia nu i se explica si nu i se arata atunci cand i se comunica ceva, va avea probabil dificultati de concentrare a atentiei arunci cand va creste. Copiii carora parintii le vorbesc mult, cunosc cu 300 de cuvinte mai mult la varsta de 2 ani decat copiii ai caror parinti le vorbesc putin.

– alintarea, mangaierea si imbratisarea bebelusului stimuleaza creierul in eliberarea de hormoni care sustin cresterea – atributia aceasta revine familiei si pot afirma cu mana pe inima ca e indeplinita 100% ☺.

– contexte de explorare diferite (tactila, olfactiva si gustativa), sa descopere singur elementele care il inconjoara, ceea ce este bine sau ceea ce este gresit, ceea ce ii place si ceea ce nu ii place. Eu incerc sa o las sa exploreze cat de mult pot, insa recunosc ca de multe ori nu reusesc: fie ca ma gandesc la curatenie, fie la lucruri negative care s-ar putea intampla. Sunt sigura ca la gradinita ar avea mai multa libertate.

– miscarea fizica, dansul, invatarea prin joc sunt de asemenea importante.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s