Violenta verbala asupra copiilor tolerata din partea parintilor si de neconceput din partea altora ???

 

Astazi a fost o zi obisnuita, cel putin pana la  un moment dat: ne-am trezit, am mancat impreuna cu fetita mea, ne-am jucat putin, am fost cateva ore la munca si apoi inapoi acasa. Astazi Auchan a implinit 10 ani si primisem o invitatie cu unul dintre evenimentele organizate, asftel ca am iesit cu Sofi la plimbare (locuim la 7 minute de Auchan … 7 minute daca consideram mersul de pinguin al Sofiei). Muzica buna (populara), Horia Varlan a pregatit cateva bucate traditionale moldovenesti (Inga, astept bucatele tale, caci de la Horia nu am prins nici macar o bucatica), o multime de baloane, bomboane … foarte frumos.

Am fost apoi sa ne dam in moto, masiiii si avion (asta ne e ritualul in Auchan) si apoi la plimbare spre casa.

In fata noastra mergeau o mamica cu fetita ei, la aproape 3 ani … “misca mai repede”, “misca ca ma scopti din sarite”, “salbatico”, “te trantesc de nu te vezi”, te bat aici sa te vada tot blocul”, “sa vezi ce bataie iti iei tu acasa”, “misca ca sunt grele sacosele, nu auzi?”… cam asta am auzit tot drumul spre casa … Sofi mergea linistita, se uita si repeta “miscaaa”.   Mi-au atras privirea imediat, mai ales ca recunoscusem vocea ca fiind a unei vecine. Era prima data cand o auzeam vorbind astfel, ce-i drept, pana atunci nu am avut ocazia sa ii observ comportamentul decat in public, cand se comporta si vorbeste exemplar cu fetita. Mi-a lasat un gust amar si plin de dispret fata de ea ca mama. In tot acest timp fetita nu facea nimic diferit fata de ceea ce face un copil normal. Mergea incetisor, desprinzandu-si din cand in cand mana din mana mamei si mangaind gardul, se mai oprea din cand in cand sa observe cate ceva. Si cam atat … nu spunea nimic, nu facea nimic gresit. Nu am numarat, dar sincer de cel putin 10 ori am auzit”misca ca ma scoti din sarite”.  Nu imi amintesc tot, insa tot drumul spre casa a fost plin de reprosuri, jigniri si amenintari. Dupa reactia fetitei, era obisnuita cu astfel de vorbe, caci altfel ma gandesc ca ar fi inceput sa planga.  Recunosc ca mi s-a intamplat si mie sa ma enervez pe moment, sa ridic tonul, dar apoi ma bufneste rasul de situatie si de fatuca Sofiei si mereu incerc sa ii explic de ce m-am suparat ca a facut un anumit lucru, insa orice ar face un copil, mi se pare inacceptabil sa te comporti astfel cu el.

Cand am ajuns acasa am fost intampinate de alte tipete de la vecinii de deasupra, despre care am mai scris dealtfel … de aceasta data si cu injuraturi.

Vorbele dor, dor foarte tare, fie ca este vorba despre un adult, fie ca este vorba despre un copil. Din fericire noi am invatat sa ne aparam, insa pe copil aceste vorbe il pot afecta si mai tarziu, in dezvoltarea fizica si psihica.

Daca te joci cu copilul, daca te strambi, te asezi pe jos, intri in jocul lui, cooperarea voastra va fi mai eficienta si poate astfel va intelege si de ce trebuie sau de ce ii ceri sa faca anumite lucruri, pe cand cu tipetele, reprosurile, amenintarile si jignirile nu faci altceva decat sa ii induci teama si nesiguranta. Pe termen lung,  urmarile pot fi neincrederea in a lua singur anumite decizii pentru a nu afecta negativ pe cineva, inadaptare, probleme in relationarea cu ceilalti.

Daca noi ca parinti ne enervam atat de usor pe proprii copii, ii agresam verbal (si nu numai),atunci de ce ne mira cazurile educatoarelor/invatatoarelor? Cum putem avea pretentia ca niste straini sa fie mai “toleranti” cu cei care pe noi “ne scot din sarite”? Cum putem spera ca niste straini ii vor educa mai bine daca acasa au parte de un alt comportament ? Copilul trebuie sa simta ca este iubit si acceptat indiferent ce ar face si nu doar atunci cand face ce si cum spui tu, trebuie sa stie ca a gresit si de ce anume, dar ca asta nu inseamna ca va fi iubit mai putin, trebuie sa fie lasat liber sa isi exprime propria personalitate.

Reprosurile,tipetele si amenintarile asupra copiilor au devenit tot mai obisnuite in randul parintilor. Observ acest comportament in randul a cat mai multor familii si parca a devenit cumva parte din rutina zilnica.  Nu stiu la ce rezultat se asteapta cei care le practica sau daca se gandesc macar pentru o clipa si la efectele pe termen scurt sau lung asupra copiilor. Poate ca reusesc pentru moment sa obtina ceea ce isi doresc: sa il convinga sa manance, sa doarma, sa plece acasa de la locul de joaca, sa nu mai stea pe jos … sa se comporte ca un adult si nu ca ceea ce este de fapt … un copil.

Uneori ar trebui sa “intram in mintea/sufletul” copilului, sa intelegem de ce face anumite lucruri si abia apoi sa hotaram cum ar trebui gestionata situatia, ar trebui sa ii aratam ca il intelegem si sa ii argumentam de ce ii cerem sa faca ceva anume, iar alteori ar trebui pur si simplu sa il lasam sa se manifeste liber, mai ales daca acest lucru face parte din personalitatea lui. Cu siguranta ca tuturor ni “s-a cerut”, cel putin o data in viata, sa ne schimbam si sunt sigura ca nu v-a placut ceea ce ati simtit in acel moment. Acelasi lucru este valabil si pentru copil, el simte la fel, chiar mai profund si nu cred ca exista vreun parinte care sa isi faca intentionat copilul sa se simta vinovat pentru ca nu a mancat tot, pentru ca merge prea incet sau pentru ca isi doreste sa se joace la un moment “nepotrivit” pentru parinte. Nu este usor sa fii parinte, nu mai poti face ceea ce  iti doresti atunci cand iti doresti sau in  ritmul in care iti doresti. Nu este nimic nou, dar de ce sa ne descarcam pe ei pentru asta? Pana la urma noi suntem cei care am ales sa devenim parinti si ar trebui sa ne asumam acest lucru, chiar daca se pare ca unii nu stiu sa se bucure de acest lucru … pana atunci cand e tarziu, copilul nu mai depinde de ei, iar pe ei ii napadesc regretele.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s