Jocurile și jucăriile preferate ale copiilor.  

Care este jucăria preferată a oricărui copil? Răspunsul este simplu și îl cunoaște orice părinte: jucăria altui copil. Poate avea o jucărie identică și tot o va prefera pe cea a celuilalt copil.

    Am pierdut mult timp căutând recomandări privind jucăriile potrivite vârstei, care să îi stimuleze creativitatea, simțurile etc. Greșit, deoarece nu trebuie să înconjuram copilul de jucării care să îl ajute să capete aptitudinile pe care nouă ne-ar plăcea să le aibă, ci trebuie să observăm de ce anume se simte el atras.

     Voi aborda acest subiect doar din pură observatie, fără a fi citit in prealabil vreun studiu de specialitate. Atunci când citim părerile altora sau studii pe tema pe care dorim să o abordăm tindem să ne lăsăm influențați sau să “ne lăsăm convinși” că împărtășim aceeasi parere, deși nu este întotdeauna așa. Am ales să scriu acest articol din propriile observații, din momentul in care Sofi a inceput să interacționeze cu alți copii la locul de joaca. De menționat faptul că este vorba despre aceeași copii, cu vârste între 1 si 8 ani, pe parcursul a 6-7 luni.

    Pentru copii nu contează valoarea materială, dimensiunea, frumusețea așa cum o percepem noi ca adulți; pentru copii contează cel mai mult noutatea și apartenența, în sensul că își doresc ceea ce pare nou în acel moment pentru ei. Dacă este lăsat să se joace în voie cu acea jucărie,  se va plictisi repede și va pleca mai departe în inspecție, după o altă noutate. Dacă însă un alt copil va dori aceeasi jucărie, in același moment, nu va renunța la ea și nu se va lăsa până ce nu o va avea. In acest caz există 2 categorii de copii: cei care se joacă singuri și nu renunță la jucărie orice ar fi, țipă, lovesc, dau din picioare, plâng și cei care fie cedează, fie oferă jucăria respectivă sau o alta jucărie copilului care o vrea. Sofi face parte din a 2a categorie, nu plânge, nu lovește pentru a arăta posesivitatea asupra unui lucru și îl oferă si altui copil dacă il dorește. Părinții celor care nu își împrumută jucăriile văd in asta o tărie de caracter “are personalitate” 😊.  Eu una, consider că este mult mai greu să cedezi ceea ce îți dorești, să lași și un alt copil să se bucure de acel lucru, mai ales când nimeni nu te obligă să faci astfel.

    Nu știu dacă iti poți educa copilul in așa fel încât sa fie mărinimos, să fie sociabil, dar consider ca este esențial sa îți dorești acest lucru, să încerci și să înțelegi cum îl va ajuta in viitorul lui ca adult. Intr-o zi, la locul de joacă, Sofi a văzut un carucior pentru păpuși cu care nu se juca nimeni. Caruciorul era langa o banca pe care stătea o bunicuța la vreo 70 de ani. În momentul în care Sofi a luat cu viteza direcția căruciorului, am observat cum bunicuța a tras caruciorul mai spre ea și atunci când Sofi a pus mâna pe el, bunica a apucat caruciorul cu o mână ținând strâns de el pentru ca Sofi să nu îl poată trage. Nu te pui însă cu a mea a cărei putere fizică mă uimește uneori și mai, mai să smulgă căruciorul. “Doamna” nici macar nu se uita la Sofi, doar ținea căruciorul strâns, iar Sofi nu înțelegea de ce nu i-l da. In final am intervenit eu:

     hai mami, ca doamna nu vrea să îți dea căruciorul, hai să ne jucam cu altceva mai frumos sau mergem și îl luăm pe al tău 

    Nu este caruciorul meu, de asta nu i-l dau 😂

    (aaa acum era logic, eu am crezut ca era al dânsei și vroia sa își plimbe păpușile).

    Ce pretenție poți avea de la copilul care are un astfel de model acasă? El de ce s-ar juca împreună cu alți copii sau de ce ar face schimb de jucării, dacă părinții sau bunicii l-au învățat prin propriile exemple sa fie egoist și posesiv?

    Sofiei îi place sa se joace cu copii mai mari decat ea, caută să se integreze în grupuri de copii in jurul varstei de 6-7 ani, îi observă atent de la distanță, ii studiaza pentru cateva minute și apoi se apropie încet, încet și încearcă să îi imite și să intre in jocul lor. Bineînțeles că ceilalți o tratează ca pe un bebe, dar vorbesc cu ea, se joacă cu ea  și astfel ea simte ca se integrează in acel grup, se simte acceptată (poate chiar acesta este motivul pentru care pefera sa stea pe langa copii mai mari).Se întâmplă și să nu fie băgată in seamă, dar în general în cazul copiilor mai mici  (insa mai mari ca ea). 

    Până în jurul vârstei de 3 ani nu cred că se poate vorbi despre joacă in adevăratul sens al cuvântului, individual sau cu alți copii; până la această vârstă copiii privesc, observă și îi imită pe cei din jur si chiar dacă încep să prindă gustul jocului, se plictisesc repede.  Sunt câteva activități care pot fi totuși considerate jocuri, depinde de fiecare, eu una astfel le percep.

     Sofiei nu îi place să petreacă timp singură. Întotdeauna caută un partener de joaca, iar dacă nu se află nici un copil in preajma ei, va apela la un adult.  De cand s-a nascut Sofi, am avut ajutor, fie din partea soțului, fie din partea mamei și din fericire, nu cred că am stat singure mai mult de 2 luni, astfel că mereu a avut companie la joacă. În perioadele în care am fost singure am încercat să îi acord cât mai multă atenție, însă trebuia să desfășor și alte activități casnice: gătit, curățenie, spălat haine etc. În aceste situații Sofi are câteva încercări de a mă face  să mă duc acolo unde vrea ea să se joace, vine și mă ia de mână, mă strigă, mârâie, încearcă un plâns prefăcut și foarte drăguț dealtfel, dar când vede că nu mă convinge, își cară jucăriile rând pe rând acolo unde am eu treabă și “își face de lucru” pe unde sunt eu. Important este să nu cedezi și să ii explici calm că vrei să te joci cu ea, dar că acum mami trebuie să facă “niam na ma” că nu aveți ce mânca și că apoi va veți juca împreună. Copiii sunt mici manipulatori sentimentali, te citesc repede si știu cum să obțină ceea ce își doresc, dar asta nu înseamnă că trebuie să ignori dorința copilului de a se juca cu tine sau de a sta pe lângă tine, ci să îi explici frumos de ce nu poți in acel moment. 

     Cel mai frumos și ușor este la aspirat, mopuit sau sters  praful, căci Sofi mă ajută și ea. Nu o ia ca pe un joc și este foarte serioasă atunci când ia o cârpă sau mopul ei (are unul mic cu care se șterge în urma celui umed) și facem împreună treabă. Nu mă încurcă deloc, ba chiar face această activitate mai frumoasă, iar pe chipul ei se citește implicarea si satisfacția că ajută. In acest timp eu o încurajez și o aplaud pentru ajutorul primit.

    Iată câteva activități preferate ale copiilor in jurul vârstei de 2-3 ani, valabile outdoor sau indoor, activități pe care Sofiei îi place să le facă împreună cu alți copii, acum, la 1 an și 7 luni:

    •   să deseneze cu cretă sau creioane și mereu caută cel puțin încă un copil căruia îi oferă cretă și îl invită să se așeze lângă ea … în stilul ei, marcând locul cu bătaia palmei … aitzi aitzi;
    • îi place să alerge … de alți copii sau împreună cu alți copii;
    • să râdă împreună cu alti copii … cel mai frumos sunet, râsul copiilor in hohote, fără a avea un motiv real, ci pur si simplu pentru plăcerea de a râde;
    • să danseze, împreună cu toți cei din încăperea, ii ridică rând pe rând la dans, iar refuzul nu este acceptat. Nici un dans fără Mor Mor (elefantul  de plush care este mai mare decât ea);
    • să imite jocul celor care sunt deja antrenați într-o anumită activitate ( dacă joacă prinselea, aleargă și ea după ei, printre ei);
    • să facă gimnastică;
    • să se joace cu mingea, singurica sau împreună cu altcineva, dar fiecare cu mingea lui :);
    • să se dea pe topoganul pentru copii mai mari;
    • să se balaceasca in piscină, la mare sau in bălțile create de ploaie;
    • să se plimbe “in gașcă” cu troti sau moto; singură se plictisește repede;
    • să plimbe și să fie plimbata in caruciorul pentru păpuși;
    • sa urce/coboare scări și rampe;
    • să construiască lego – petrece 10-15 minute, chiar și singurica, apoi i ma alătur si eu;
    • să “citească” … răsfoind cărțile;
    • să se cațere pe tot ce găsește in cale;
    • să inspecteze cutii/genți/sertare – aici poate pierde minute bune dacă pregătesc o cutiuță cu multe lucruri mărunte care să îi atragă atenția, să le studieze;
    • să se joace cu balansoarul, se urcă, se leagănă, apoi așează diverse jucării în el; l-am cumpărat când Sofi era micuță și vroia decât în brațe sperând că o va liniști și va sta în el măcar pentru 5 minute. Până la 1 an si 2 luni însă nu l-am folosit aproape deloc și exact când vroiam să il oferim cadou a început sa piardă câte 10-15 minute jucându-se cu el;
    • îi plac foarte mult mașinuțele sau păpușile … depinde de moment 😊

        Acestea sunt câteva dintre jocurile și jucăriile preferate ale Sofiei momentan. Ea este un copil isteț, sufletist, sociabil si foarte activ. Ma bucură foarte tare să descopăr ca tot mai mulți copii sunt atrași de activități sportive și majoritatea au role, trotineta, bicicletă sau chiar pe toate 3.

        Copiii sunt diferiți unii de alții, ceea ce place unui copil la 1 an poate plăcea unui alt copil la 2 ani sau chiar niciodată. Nu veti găsi pe internet sau în cărți raspunsul la întrebarea “ce jucarie este adecvată copilului meu la 1 an si 6 luni, 3 ani, 7 ani … ?” Trebuie să petreceți cât mai mult timp alături de copil și să descoperiți împreună ce anume îi place să facă și care sunt jucăriile si jocurile potrivite lui. Am observat diferențe foarte mari între copii din aceeași categorie de vârstă. Unii preferă să se plimbe și să observe, fără a interacționa, alții preferă să socializeze, iar alții să se joace singuri. Pe scurt, copiii sunt exact ca noi, adulții și trebuie să le descoperim și respectăm individualitatea.


        Leave a Reply

        Fill in your details below or click an icon to log in:

        WordPress.com Logo

        You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

        Twitter picture

        You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

        Facebook photo

        You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

        Google+ photo

        You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

        Connecting to %s