Nasterea Sofiei – emoție inegalabila 

 Întotdeauna mi-am imaginat ca atunci cand va veni timpul, voi opta pentru o naștere naturala, cezariana nu era nici pe departe o optiune pentru mine. Am discutat despre aceasta și cu medicul meu, care mi-a fost alături și a făcut tot posibilul pentru a-mi îndeplini aceasta dorința. Unul dintre cele 3 fibroame nu avea o poziție tocmai favorabila nașterii naturale, dar nu am fost descurajata.

Am avut o sarcina cu probleme (3 fibroame în sarcina, dureri puternice în zona pelviana si scurgeri anormale), insa urmând tratamentul și recomandarea de a sta cat mai linistita, m-au ajutat sa trec cu bine prin cele 37 săptămâni de sarcina și sa ma bucur de ele.

Un avantaj al inseminarii intrauterine este ca știi exact data conceperii (20 mai) și DPN (data probabila a nașterii – 10 februarie în cazul meu). Medicul meu  urma sa intre în concediu în perioada 24 ianuarie – 6 februarie 2015. Pe 19  ianuarie am facut testul fetal non-stres și  un control de rutina. Totul a fost în regula si nu exista nici un semn care sa ne duca cu gandul la posibilitatea nașterii in urmatoarele 2 saptamani, când medicul meu era in concediu. Colul era lung (4 cm), complet inchis si nu aveam contractii. Bineînțeles ca am primit contactul altui medic în caz de urgenta sau eventuala nastere.

  Îmi doream foarte tare sa nasc cu medicul meu. Pe langa faptul ca trecusem deja prin inseminare și sarcina cu dansul, îmi cunostea toate problemele și temerile, știa ca țin foarte mult la nașterea naturala, incepusem sa ma simt confortabil cu el ca medic. Mi-a prezentat avantajele/dezavantajele dintre nașterea naturala și cezariana, pentru a alege stiind toate datele.

   La nașterea naturala exista risc mare de rupere de perineu (porțiunea de piele și mușchi dintre vagin și anus , care în timpul nașterii se întinde pentru a permite capului bebelușului sa iasa). Medicul meu întotdeauna în cazul nașterii naturale recurge la epiziotomie (tăierea perineului), căci astfel se poate controla direcția în care se face tăietură și dispare  riscul ruperii pana la rect, care nu este tocmai plăcută și necesita copci și un tratament mai îndelungat. Am fost îndrumata către exercițiile Kegel încă de când mi-am exprimat dorința de nastere naturala. Aceste exerciții presupun contractarea și relaxarea mușchilor pubococcigieni  (ii poți identifica prin retinerea/relaxarea fluxului urinar),  se fac în serii de aproximativ 10 ori pe zi și le poți face oriunde (mașină, birou, gătind, spalandu-te pe dinți etc. ). În cazul ruperii/taierii de perineu se poate ajunge la incontinenta urinara, iar aceste exerciții te pot ajuta sa eviți acest lucru (în cazul meu asa a fost).

   Am citit mult despre nașterea naturala vs. cezariana și pe măsură ce se apropia nașterea aveam 3 temeri care creșteau tot mai mult: urmarile/vindecarea tăieturii de perineu, durerile din timpul travaliului/nasterii și “un eveniment” neplăcut (jenant) care s-ar fi putut întâmpla în timpul expulzie. Ultimul este ceva absolut normal și nu ar trebui sa ne fie jena deloc. Se întâmplă multora, ba chiar, astfel medicul își poate da seama dacă împingi bine sau nu. Tipul de împins la nastere este același cu cel din momentul defecarii (din fericire sau din păcate eu nu am știut asta pana la nastere, atunci am realizat ca nu știu cum sa imping), insa multe femei nu realizeaza dacă li se întâmplă, iar altele, din jena, prefera sa nu vorbească despre asta. Eu nu știu dacă mi s-a întâmplat sau nu, dar mult timp am trăit cu convingerea ca nu mi s-a întâmplat.

Mi se pare esențial ca orice gravida sa fie pregătită fizic și psihic pentru tot ce presupune nașterea (naturala sau cezariana). Este important sa fii pregatita sa accepti faptul ca ti se poate intampla si ca este absolut normal.  Medicul stie ce urmeaza, deci nu te mai gandi la asta, ci la momentele frumoase ce urmeaza, la beneficiul adus copilului prin nasterea naturala.

  Îmi doream în continuare sa nasc natural, dar incepusem sa nu mai exclud nici cezariana :). Acum, după naștere, sunt fericita de alegerea făcută și dacă ar fi cazul, as opta pentru naștere naturala și a 2a oara.

  Fusesem la control pe 19 ianuarie și totul era în regula. Sotul era masterand în acea perioada și avea sesiunea de examene, astfel ca pe  21 și 26  ianuarie trebuia sa mearga la Constanța. Pe 20 ianuarie a dormit la Constanța, căci examenul era pe 21 dimineața. În acea noapte nu am putut sa dorm foarte bine, însă nu era ceva nou. Aveam arsuri încă din luna a6a. În acea noapte însă mi s-a părut ca Sofia este mai agitata decât de obicei și ceva părea în neregula, nu imi dadeam seama ce anume. Am stat linistita și m-am rugat sa nu se întâmple nimic. Pe 21 seara a venit și soțul acasă și m-am mai liniștit. Pe toată perioada sarcinii nu am avut pofte sau treziri în miez de noapte cu ușa frigiderului deschisa, în acea noapte însă, din nou ceva era diferit. Sotul adormise, iar eu, ca de obicei așteptăm 4 dimineața sa treacă arsurile și sa pot dormi. Pe la 3.30 -4 a.m., insa mi s-a făcut foame și oricât am încercat eu sa rezist stiind ca dacă mănânc vor reveni și arsurile, foamea a învins. Și astfel m-am trezit cu un covrig polonez și o sticla de iaurt în mâini. Am mancat repede și ma pregăteam de somn. La toaleta însă, după ce am terminat, mi-au curs câteva picături de apa … “oare fac pipi??? Nu, nu fac pipi ca nu simt nimic … “. M-am îmbrăcat și m-am dus în pat, insa când m-am așezat, am simțit iar ca îmi curge ceva și de aceasta data am bănuit ca este posibil sa se fi rupt membranele (sau apa,popular). Am încercat sa îmi amintesc ce era de făcut … dacă încep contracțiile și sunt la interval mai mic de 10 minute, fug la spital, iar  dacă apare sângerarea, chem ambulanta … ok … și dacă se rupe apa fără nici un altfel de simptom??? Hmmm îmi păstrez calmul și încet sa îmi zgudui soțul pana se trezeste:

  • Pui? Pui? Razvan?
  • Huh???
  • Mai știi ce trebuia sa facem dacă se rupe apa fără contractii??
  • Aaaa paiii … ia și pune un absorbant și hai la culcare (și s-a băgat înapoi la somn).

   Și exact asta am făcut, nu imi curgea multa apa, ma gândeam ca poate fac pipi :). Dar a început sa curgă tot mai multa și am observat și o scurgere rozalie. Atunci am înțeles ca a sosit momentul. Ne-am uitat unul la altul, am zâmbit, am luat kitul de celule stem și am plecat spre Medlife. Pana am ajuns la spital blugii mei erau uzi de zici ca intrasem în cada cu ei. Era 5 dimineața și am hotărât sa  nu sunam medicul înainte de control. Am primit confirmarea … s-au rupt membranele, dar colul era închis. Medicul meu începea tura peste 2 ore și nu aveam de ce sa îl sunam, căci se anunța un travaliu lung … Am fost dusa împreună cu soțul într-o rezerva pana la momentul nașterii. Din când în când am fost conectata la un aparat pentru monitorizarea bătăilor inimii bebelușului și a intensității contracțiilor. Încet, încet au început contracțiile, care deveneau tot mai dureroase. Durerea este similara cu cea menstruala, pornind de la burta și înconjurand tot mijlocul.  Inițial durerea era de intensitate redusa, chiar ma gândeam ca sunt intre norocoasele fără dureri pana când … a început … în momentul contracției nu puteam vorbi, nu puteam gândi, ma încordam toată de durere (nerecomandat, căci poți afecta bebele) … respiram ușurată intre contractii. Nu știu când a trecut timpul, sotul a fost mereu lângă mine, a verificat intensitatea contracțiilor, m-a ținut de mana, m-a mângâiat, m-a privit îngrozit, a incercat sa faca glume pentru a ma mai destinde, mi-a făcut poze și în schimb a primit o serie de incruntari fulgerătoare. M-a sustinut si mi-a spus ca e si cezariana o optiune daca cred ca nu rezist. La contracțiile foarte dureroase aparatul arata o intensitate de 15-18 din 100, însă eu abia puteam vorbi. Atunci una dintre moașe “m-a incurajat” … pai dacă consideri ca acum doare tare, ce faci la intensitate 90??? Nu reziști … sigur vreți natural?.  

Încet, încet timpul a trecut; apa s-a rupt pe la 4.30 a.m.  și abia  la 13.30 aveam dilatația 4 cm. Atunci am făcut epidurala, însă aceasta  nu a avut efect decât pe partea stânga. Pe partea dreapta încă simțeam contracțiile care erau tot mai puternice. Pe la 15 medicul a mai venit la un control, înainte de a pleca la o consultație și atunci … nu mai plecați nicăieri căci pacienta are dilatație maxima.  Epidurala încă își făcea parțial efectul, astfel ca mi s-a injectat în perfuzie o substanta care sa ma facă sa simt contracțiile, pentru a știi când sa imping.

   În acel moment durerea parca a dispărut complet și am simțit din nou emoții, tremuram de emoții, aveam frisoane și îmi tremura glasul. Ne-am mutat în încăperea pentru nașterea naturala (arata similar cu un cabinet ginecologic obisnuit, însă era foarte frig), iar ușile aveau niște geamuri mari, prin care tatăl putea asista la nastere (ceea ce a făcut și soțul meu). Scaunul meu era poziționat cu spatele către ușa, nu de alta dar acolo multi bărbați puternici sunt adunați de pe jos … cu cat vezi mai puțin, cu atât mai bine :). Și astfel am început …

  •   La contracție împingi
  • Aaaa pai și eu de unde știu când am contracție? (nu știu daca din cauza emoțiilor prea mari sau epiduralei, dar nu mai simțeam nici o durere)

   Trebuia sa ma concentrez pentru a-mi da seama când are loc contracția și sa anunț și medicul. Imping o dată, imping de 2 ori și …

  • Hai, încă o data și iese
  • Ce iese?
  • Bebe iese, uite-l

  La al 3lea împins, după 11 ore de travaliu, la 15.28, Sofia si-a făcut curaj sa ne întâlnească și după câteva secunde am auzit cel mai frumos sunet: plânsul Sofiei. Au spălat-o puțin și apoi mi-au dat-o în brate. Imi venea sa plang de fericire și parca totul era ireal. S-a oprit din plans, se uita la mine cu ochisorii ei abia deschisi si parca astepta sa ii spun ceva. Nu mai aveam cuvinte insa, nu am putut scoate nici un cuvânt, ne-am uitat una la alta, am mângâiat-o și i-am zâmbit (a fost felul meu de a-i ura bun venit și a-i spune ca o iubesc mult), era prea frumos, era fetita mea. Parca nimeni nu mai era in jurul nostru și am ținut-o în brate cat am vrut.

   În tot acest timp soțul privea totul prin geamul ușii. El a văzut cum Sofia a venit pe lume, cum i s-a tăiat cordonul, cum a fost spălată. Neonatologul s-a îndreptat către el și … vreți sa o țineți în brate? Acesta a fost momentul care l-a schimbat, a fost momentul când dintr-un bărbat puternic a devenit unul vulnerabil si sensibil, când a simțit ca picioarele și mâinile i se înmoaie, când ochii ii lăcrimau fără sa poată avea vreun control. În acel moment nimic din jur nu mai conta și tot universul se reducea la 2,660 kg și 49 cm. Niciodată pana în acea zi nu mi-am văzut soțul mai emoționat si mai fericit. Pana în acel moment eu am fost cea care trageam oarecum de el sa cumpărăm ce trebuie pentru bebe și deodată, au început sa curgă comenzile online, lucruri la care eu nici măcar nu ma gândisem … parca abia în acel moment a realizat ca totul este real, ca este TATA și fetitei lui urma sa nu ii lipsească nimic.

 La  2 ore după naștere am fost transferata în salon și acolo am fost pentru prima data singuri cu fetita noastră. Era atât de frumoasa, atat de mica, atat de firava și puternica în același timp. Acele momente nu pot fi descrise în cuvinte, trebuie trăite. Sunt momente unice, sunt clipe pe care Dumnezeu le-a creat pentru a putea înțelege ce înseamnă fericirea.

   Ii mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ca ne-a indrumat spre inseminare si ca a fost reusita, pentru o sarcina frumoasa (chiar dacă a fost una cu probleme), pentru ca mi-a dat puterea sa nasc natural asa cum mi-am dorit și ii mulțumesc Sofiei ca mi-a ascultat rugăciunea de a naște cu medicul meu și a venit pe lume cu 3 săptămâni înainte de data probabila :).

   P.S. Acele momente au fost minunate, însă au urmat 6 zile de  teama, lacrimi și aproape nedormite, despre care prefer sa scriu un alt articol.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s