Agonie si extaz în perioada  postnatala  

Abia trecuseră cateva ore de la nastere și eram extrem de fericita, încă ma simțeam ca intr-un vis frumos. Aveam peste 24 de ore nedormite, dar nu simțeam oboseala. Dupa o lunga așteptare de a deveni mama si după neliniștea din sarcina, avusesem o naștere frumoasa și acum totul părea perfect.

Prima zi a fost obositoare, dar plina de cele mai frumoase emotii. Am fost pentru prima data singuri, impreuna cu fetita noastră. A fost prima încercare de alăptare, însă atașamentul nu a fost corect și Sofi nu reușea sa prindă mamelonul (asistenta careia i-am cerut ajutorul mi-a spus ca am mamelonul prea mare pentru gurita ei).  Sofi a dormit cu noi în camera câteva ore, pana seara cand a plecat soțul și eu urma sa ma odihnesc puțin pana la următoarea alaptare sau încercare de alăptare. Fizic ma simțeam surprinzător de bine. Simțeam o mica durere atunci cand stateam in sezut, sau cand ma ridicam din pat, de la tăietură de perineu, însă cu tratament local durerea (mai mult o jena) a dispărut în 2 zile.  Ma mișcam normal, puteam sa mananc orice (abia așteptam orezul cu lapte) și cel mai important îmi puteam tine fetita în brate și ma puteam bucura de ea. Am urmat decât tratamentul local pentru cusătura de perineu, în rest nimic.

Abia așteptam să treacă orele pentru a primi vizita Sofiei la alaptat. A fost adusa după miezul nopții, s-a atașat la san de aceasta data și a mâncat pana a adormit, a fost perfect. Cred ca am stat cu ea pana pe la 2 a.m. si apoi am reusit sa dorm cateva ore linistita ( cat am putut, caci rezerva mea era vis-a-vis de cabinetul medical unde se strangeau asistentele).

Ziua 2 m-am trezit pe la 5.30 a.m., caci la 6 urma sa vina fetita la alaptat. Eram nerăbdătoare  și s-a făcut ora 6,  s-a făcut 7, s-a făcut 8 … Inițial am bănuit ca doarme mai mult fetita, însă acum incepusem sa ma îngrijorez. Am sunat la neonatologie și mi s-a spus ca va veni neonatologul Sofiei sa vorbească cu mine, ca fetita era la lampa căci făcuse o forma mai severa de icter. Deja incepusem sa ma panichez, am citit online despre icterul mai sever și mi-au trecut tot felul de gânduri pana a venit doctorita Sofiei. Următoarele 2 zile si 2 nopti Sofia a stat non-stop la lampa și i s-au recoltat analize de 2 ori pe zi, însă bilirubina nu se modifica nici măcar sub efectul lămpii.

În această perioadă mergeam din 3 în 3 ore sa ma mulg: 20 -30 de minute fiecare san și scoteam maxim 10 ml de colostru în total. Pare puțin, dar unui nou născut ii sunt suficienți în primele zile de viata. Din pacate,  în paralel i se dădeau cu biberonul și cate 20 – 30 ml de lapte praf.  Dupa ce ma mulgeam urmăream asistenta sa fiu sigura ca seringa cu cei 10 ml ajunge în pătuțul Sofiei. Ii sunt recunoscătoare doctoriței Cuzinov Alexandra care a insistat ca la maxim 3 ore sa ma mulg oricât de obosita as fi.
În fiecare dimineață și dupa-amiaza așteptam rezultatul bilirubinei, căci în funcție de aceasta am fi putut sa petrecem putin timp impreuna cu Sofia. Este groaznic sa îți vezi copilul abia nascut din spatele geamului, sa îl vezi cum se agita, cum sta cu perfuzia pentru hidratare, când în picioruș, când în mânuță, cum sta în acel acvariu și tu sa nu îl poți atinge, sa ii spui ca totul va fi bine. Abia venise pe lume si imediat a fost inchisa in acel mediu strain ei, fara macar sa mai auda vocile binecunoscute ale mamei si tatei.

Ziua 3 nu am mai rezistat, simteam nevoia sa fac ceva pentru Sofi, sa stie ca mami și tati sunt langa ea, ca nu este singura acolo, ca in curand va pleca cu noi acasa si am cerut sa fiu dusa înăuntru în timpul mesei, sa o hrănesc eu. Eram atât de fericita ca nu a mai contat nici măcar faptul ca pe langa laptele meu i-am dat si lapte praf cu biberonul. Părea  atât de micuța și vulnerabila, însă ulterior ne-a dovedit ca este foarte puternica. Nu imi dau seama cum, însă începuse sa ma ia răceala și aveam dureri în gat. Mi s-a dat tantum verde, însă ulterior am aflat ca acesta nu este compatibil cu alaptarea.

Ziua a4a bilirubina începea sa își revină, astfel ca fetita putea fi luata de la lampa măcar pentru câteva ore, când stătea cu noi în salon. Atunci au început problemele cu alăptarea, căci Sofia se obișnuise cu textura siliconului și nu mai accepta sanul meu. Chiar daca din acea zi am început sa am mai mult lapte (30-60 ml) si nu mai primea completare cu lapte praf, a trebuit sa continuam administrarea cu biberonul. Am cerut ajutorul mai multor asistente, însă fără rezultat, astfel ca mergeam în continuare la maxim 3 ore la muls, pentru a avea Sofi lăpticul pregătit mereu când se trezește.

Durerile cusaturii dispăruseră, însă am continuat tratamentul antiinflamator. Parca nici nu născusem, nu aveam dureri, ma mișcam normal, aproape revenisem la greutatea de dinaintea sarcinii (50.5 kg inițial, 61.5 kg în sarcina și 52.5 kg după nastere).

Soțul plecase la Constanța și urma sa se întoarcă dupa-amiaza. Dimineața însă, am primit vizita neonatologului și după introducere mi-am dat seama ca ceva este în neregula … Sofia are un fenotip al grupei de sânge foarte rar, acesta ii ataca globulele roșii, căci nu le recunoaște ca fiind ale ei … eu va recomand transfuzie de sânge căci hemoglobina este în continua scădere. Bănuisem ca se va ajunge aici și am comandat deja sângele de la Institutul National de Hematologie, avem aici sângele, însă trebuie folosit în maxim 2 zile. Consultați-va cu soțul, dar recomandarea mea este sa faceți transfuzie. Nu mai înțelegeam nimic, ma blocasem și  nu mai puteam gândi sau vorbi.Îmi venea sa tip si sa plang, era prea dureros. Am citit despre transfuzie, m-am gandit, mi-am facut tot felul de griji si apoi am sperat. Nu vroiam sa ii dau sotului vestea la telefon, nu îl puteam lasă să înțeleagă că s-a întâmplat ceva rău înainte de a veni la spital.  Ziua aceea a trecut foarte greu, nu m-am putut opri din plans si din rugaciuni. Nu puteam accepta ca Sofiei sa i se intample ceva rau. Trecuse deja prin prea multe.

Lipsa somnului din ultimele 4 zile (dormi sem maxim 3 ore pe noapte), raceala și stările de teama și groaza prin care am trecut mi-au provocat hipertensiune arteriala. Nu am avut niciodată probleme cu tensiunea și acum incepusem sa am sângerări nazale și hipertensiune 15 – 16. Am inceput tratament imediat (Dopegyt parca). Principala recomandare a cardiologului si ginecologului era somnul, in timp ce principala recomandare a neonatologului era lapticul matern din 3 in 3 ore. Am renunțat la mine si la odihna însă,  sperand ca laptele meu este un medicament minune și imi va face bine fetita, acesta era și un mod de a-i transmite ca mami o iubește mult și ca ii este alături.

Sotul a venit dupa-amiaza, el si-a păstrat calmul și a incercat sa ma linisteasca si pe mine, împreună am decis sa refuzam transfuzia. Odata luata decizia, sangele urma sa fie trimis catre un alt pacient in nevoie, astfel ca ne-am luat un răgaz pana a doua zi, sa ne gândim mai bine peste noapte.  Nu aveam nici o certitudine ca Sofia va fi bine cu sau fara transfuzie , însă amandoi aveam o retinere legata de transfuzie.

 Ziua 5 eram inca indecisa, dar instinctul imi spunea ca totul va fi bine si aveam o mare temere legata de transfuzie. Sotul avea acelasi sentiment, astfel ca am refuzat-o. Mie mi s-a mărit tratamentul pentru hipertensiune, căci tensiunea nu scădea. Aceasta a revenit la normal după ce m-am liniștit, la vreo 2-3 saptamani după ce ne-am întors acasă.

 In ziua a 6a, ca prin minune, hemoglobina începuse sa se stabilizeze, ba mai mult, Sofia avea ok-ul pentru externare. Am mai rămas o zi în spital însă, caci trebuia monitorizata tensiunea mea, pentru a stabili dacă tratamentul este bun (2  medicamente pentru tensiune și un al 3 lea în caz de urgenta). Mi se spusese chiar ca este posibil sa rămân cu hipertensiune tot restul vieții. M-am consultat cu  medicul meu ginecolog și treptat am renunțat la medicamente. In vreo 3 saptamani tensiunea a revenit la normal.

  Ziua 7 este ziua când am plecat acasă toți 3, ca o familie. Eram părinți și fusesem binecuvântați cu o fetita minunata. Eram fericita și speriata în același timp. Fetita refuza in continuare sanul meu, fiind obisnuita cu textura siliconului. Am incercat un mamelon din silicon, insa nu am reusit sa alaptez cu el (ulterior mi-am dat seama ca nu era marimea potrivita), astfel ca singura varianta era sa ma mulg si sa ii dau lapticul cu biberonul. La spital aveam o pompa electrica, iar acasa eram pregatita cu una manuala care nici macar nu stiam cum functioneaza. Voi reusi sa ma mulg? Voi reusi sa alaptez? Voi fi o mama buna?  Ma voi descurca? Voi știi de ce are nevoie și când are nevoie? Acum știu ca totul vine de la sine și  parca este instinctual. Tot ce trebuie sa ii oferi copilului tău este iubire, sa simtă ca este binevenit în aceasta lume, în lumea voastră.

P.S. Am omis multe detalii legate de alăptare deoarece acesta este un subiect foarte drag mie (din nou cu mici hopuri) și doresc sa îl detaliez separat.


One thought on “Agonie si extaz în perioada  postnatala  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s