Sarcina cu probleme are farmecul ei

   Am așteptat multi ani sa devin mama. De multe ori m-am simțit pregătită, de multe ori m-am întrebat dacă chiar as putea sa renunț la puținele mele momente de relaxare, la confortul meu, la lucrurile care ma faceau sa ma simt bine (long night movies cu popcorn și pringles), la nopțile târzii și diminețile și mai târzii … la plictiseala … 

   Acum eram în sfârșit insarcinata, după o lunga așteptare, urma sa devin mama, urmau 37 de săptămâni de fericire, dar și cu multe momente de teama ca ceva rău s-ar putea întâmpla și într-un moment m-aș putea trezi din cel mai frumos vis. 

   La 5 săptămâni de sarcina am fost la prima ecografie, atat de multe emoții aveam … pana la finalul ecografiei am tremurat de emoții … pana am auzit “totul este bine “. Apoi am putut sa ascult cel mai frumos sunet … bătăile inimii … MINUNAT. Am plecat fericita și abia așteptam să treacă următoarele 2 săptămâni pana la următoarea ecografie.

   În săptămâna a 8-a parca, am observat o scurgere maronie, rozalie. A fost groaznic. Eram singura acasă, ma întorsesem de la serviciu. Am izbucnit în plâns, am îngenuncheat și m-am închinat. Îmi era teama ca acesta putea fi un semn ca as putea pierde sarcina. Tremuram toată. Mi-am consultat imediat medicul, care m-a chemat la control a doua zi.  Îți imaginezi ca în acea noapte nu am putut dormi … La control totul a fost în regula, nu se cunostea cauza scurgerii. Aveam insa 3 fibroame, care crescusera fata de inainte de sarcina (unul era chiar la capatul unei trompe si medicul imi recomandase extirparea lui dinainte de inseminare, insa timpul fiind limitat, am decis sa nu ne ocupam acum de el, oricum era foarte mic).

 Am primit tratament cu no-spa si duphaston pana la încetarea scurgerii. Mereu când scurgerea ar fi revenit, trebuia sa am aceste medicamente la îndemână. Am pus scurgerea pe seama fibromului. Aceasta a durat vreo 3-4 zile și pana dupa mijlocul sarcinii a reapărut la interval de aproximativ 3-4 săptămâni, câteodată chiar la 2 săptămâni. Am urmat tratamentul, dar asta nu mi-a alungat teama pentru nici o clipa. Nu aveam dureri, însă scurgerile acelea știam ca sunt anormale. Din săptămâna a-9-a mi s-a recomandat reducerea programului de lucru la 6 ore/zi.

   La eco-ul de 11 săptămâni se putea vedea pentru prima data sexul … era băiețel (reconfirmarea am primit-o la 12 și la 15 saptamani)

  Pana la morfologia fetala de la 12 săptămâni, am făcut ecografii din 2 în 2 săptămâni … mai mult pentru confortul meu psihic, apoi le-am rărit la 3-4 săptămâni. La morfologie a fost totul în regula si mi s-a confirmat din nou ca este posibil sa fie băiețel. 

   La 18 sau 19 săptămâni am revenit pentru ecografie:

  • Ce aveam? Fata sau băiat?
  • Băiat. De ce?
  • (zambete)
  • Ce e? Nu mai e băiat?
  • Nu, e fetita 

   M-am bucurat enorm când am rămas in sarcinata și mereu am spus ca nu contează sexul, ci sa fie sănătos și totuși … acum când am aflat ca este sigur fetita, parca bucuria a fost puțin mai mare decat inainte. Mi-am dat seama ca de fapt îmi doream mai mult o fetita.Sunt sigura ca la fel de mult as fi iubit și un băiat, chiar sper sa imi daruiasca Dumnezeu un frățior pentru Sofia. 

  Nu imi amintesc exact momentul, însă pe la 4 luni am început sa am unele dureri. M-am ridicat de la birou si deodata nu puteam înainta de durere. La fiecare pas simțeam o durere groaznica în zona pelviana, pe partea dreapta. Am fugit la control și se pare ca unul dintre fibroame crescuse destul de mult, era în afara uterului si apăsa pe vezica urinara. Am primit concediu medical si tratament cu no spa si paracetamol pentru o săptămână, căci durerile erau insuportabile, nu puteam merge, nu puteam sta pe scaun. Pentru a nu avea dureri trebuia sa stau intinsa, dar nu oricum, ci cu fata în sus. Atunci cand sotul este in voiaj, parintii mei stau cate 1 weekend/ luna la mine. Din fericire, exact in saptamana cu dureri  au venit și ei și m-au ajutat, astfel ca am putut lucra de acasă. 

    Din luna a6a durerile erau tot mai dese și aveam contracții din aceasta cauza, astfel ca am intrat în concediu pana la nastere. Jobul nu imi permitea un concediu spontan, neplanificat, astfel ca am lucrat de acasă, cum am putut ( intinsa pe canapea, cu laptopul în brate). Durerile si scurgerile au încetat imediat ce m-am liniștit și nu am mai depus efort (nici măcar a merge sau a sta în șezut prea mult nu puteam).

   Perioada concediului a coincis cu venirea sotului acasă, ceea ce a fost minunat, căci aveam nevoie de el sa ma liniștească din temerile prin care treceam, aveam nevoie sa ma simt răsfățată și sa ne facem împreună planuri de viitori părinți. Când a plecat aveam 14 zile de sarcina, iar când s-a întors intram în luna a 6a, burtica era deja evidenta 🙂

  Nu am luat decât 11 kg în sarcina, însă suferind de hernie hiatala (o parte din stomacul superior aluneca în sus), arsurile gastrice erau mult mai profunde. Nu conta ce mancam, pana la 4 dimineața îmi era imposibil sa dorm, de fapt imi era imposibil sa stau intinsa. Ma ridicam aproape în șezut, ma uitam la TV, ma uitam la sot care dormea liniștit, ma enervam ca nu pot sa dorm și eu  și așteptam să treacă arsurile. Rennie (medicament masticabil) m-a ajutat puțin … a avut efect imediat, însă efectul nu dura mai mult de 10-15 minute. Încercam sa adorm în acea perioada, dar din pacate nu sunt o persoana care adoarme repede, cu atât mai mult la gândul ca a trecut 1 minut … au trecut 5 minute … mai am 5 minute și trebuie sa adorm :). În ultima parte a sarcinii a suferit și soțul alături de mine, ne uitam la TV sau vorbeam pana la 4 dimineața  și apoi ne adormeam împreună.

   Foarte pe scurt, acestea au fost micile probleme cu care m-am confruntat eu în sarcina, însă precautia, acatistul mentionat anterior (Sf. parinti Ioachim si Ana) și respectând îndrumările doctorului (care imi raspundea imediat la orice intrebare si mi-a fost aproape în toată aceasta perioada), m-au ajutat sa le depășesc cu bine și acum ma gândesc cu nostalgie la acele momente. Da, m-am speriat tare de multe ori;  da, am avut dureri îngrozitoare uneori; da, au fost multe nopți nedormite. Toate acestea însă m-au apropiat mai tare de bebelușul dinăuntrul meu, m-au făcut sa vorbesc mai mult cu el, sa ii destăinui temerile mele, m-au ajutat sa ne cunoaștem dinainte de a ne vedea și poate sa apreciez și mai mult norocul de a deveni mama.
   Unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea, din viata noastră de cuplu a fost nașterea, a fost momentul în care Sofia s-a saturat sa ne auda decât vocile și  s-a simțit pregătită sa ne cunoasca … în săptămâna 37.

P.S. Sfatul meu este sa vorbiți cat mai deschis cu medicul vostru despre orice, orice întrebare, orice temere si nu va lăsați influențate de experientele altora. Vorbiti cu el imediat ce apare cea mai mica problema. Medicul va cunoaște “cazul” cel mai bine și decât el va poate îndruma corect dacă ii furnizați toate detaliile. Dacă nu te simti confortabil discutând cu el, atunci schimba-l, căci înseamnă că nu este medicul potrivit pentru TINE.
  


2 thoughts on “Sarcina cu probleme are farmecul ei

  1. Probabil ca da,ai mare dreptate,nimic nu este întâmplător..m-am trezit dimineață gândindu-mă la tine (“am avut o colega în generala care îmi era tare draga,era foarte isteață,oare ce mai face?,sa vad oare o găsesc pe facebook?”-și dând un search,te-am găsit…am văzut printre rânduri povestea ta.Si eu împreună cu soțul ne dorim un bebe și tot așteptam de la luna la luna sa se întâmple și…nimic,probabil era un semn ca trebuie sa ajung la un specialist. Te pup,ma bucur ca te-am întâlnit,va doresc multa sănătate și printesa mica sa va aducă numai bucurii!😙

    Liked by 1 person

    1. Bună. Știu ce înseamnă aceasta asteptare … știu ce înseamnă când toți îți spun că se întâmplă atunci când nu te mai stresezi si știu ca este imposibil sa nu te mai gândești la asta. Într-adevăr poate acesta este semnul tau. Dacă te pot ajuta cu ceva, te rog sa îmi spui. Scopul acestui blog este de a da speranța, dar și de a furniza informații utile celor ce își doresc un copil și trec prin situații similare mie. Te rog sa îmi spui ce ai făcut mai departe … aștept vesti bune.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s